Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru GATA SĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 452 pentru GATA SĂ.

Cezar Bolliac - Ai vrea, precum se vede, să-ți mai aduci aminte

... Cezar Bolliac - Ai vrea, precum se vede, -ţi mai aduci aminte Ai vrea, precum se vede, -ți mai aduci aminte de Cezar Bolliac Ai vrea, precum se vede, -ți mai aduci aminte D-acea miniatură a sexului frumos, D-a ei vioiciune, spirituasele-i cuvinte, D-ocheada cea focoasă ... ninsorilor căzânde Cu toată răsuflarea-i ce tu în drag absorbi? – Pleca când am văzut-o, și tremuram de frică; Căci inima-mi sta gata cu dânsa a zbura. Purta pe piept o cruce, o cruce mititica, Pe care și evreii părea c-ar săruta. 1840, mai 26 ...

 

George Topîrceanu - Homer: Chinurile lui Ulise

... de țărmuri, eroul Nu mai zărise de-atunci dulce obraz de femeie... Cum, la sfârșit de ospăț, muritorul aruncă la mâțe Restul juncanului fript, fără -i treacă prin minte Că mai apoi flămânzind cerceta-va-n zadar găsească O bucățică de zgârci ca -și astâmpere foamea; Astfel eroul simțise de-amor că lehamite-i este Cât l-a avut din belșug lângă Calipso, iar astăzi Jalnic ... valuri de dorul histericei nimfe Care-l ținuse captiv, ca -l iubească cu sila: ,,Cine m-a pus te las și plec pe pustiile ape Fără știu încotro, nici până când rătăci-voi? Valul ușor clipotind îmi aduce zadarnic aminte Sunetul glasului tău, blondă și dulce Calipso! O, ce neghiob am ... clipă fiu de-a lăsare, După himere-alergând, nimfa cea grasă din mână! Geaba umblat-am atâtea pământuri și mări depărtate, Asta -mi fie de-acum pentru-nvățare de minte..." Deci cam în chipul acesta plângând cu bărbată strigare Bietul Ulise gemea, gata sară în valuri. Cel ce cu agera-i minte sub zidul troian născocise Gloaba cea mare de lemn care-a pătruns în cetate ...

 

Alecu Donici - Câinele lătrând

... Alecu Donici - Câinele lătrând Câinele lătrând de Alecu Donici — Am, am instinct de câine: latru până mâine; Vroi răspund menirii de câine credincios. Cei buni pe lângă mine pot trece-n bună pace, Iar cei răi se teamă! Eu am cu ei a face, La ei dau furios, Am, am, am drit de câine -i latru până mâine. Așa bătea-ntr-o noapte în târg la negustor Un câine păzitor. — Mă mir — îi zise oaia tot de ... cu nepăsare Și trece nelătrat. Dar iată, un rău vine; vezi-l cum tot pândește, Se trage-ncetișor, În gându-i furtișaguri, prădări închipuiește, E gata de-orice crimă, e gata de omor. O! am -l latru tare, Am -l veghesc la lume spre pildă, spre-nfruntare, Și în ograda noastră un pas Nu am -l las! Îmi azvârle o pâine, Vrea mă-ademenească pornit de cuget rău: Îi disprețuiesc harul, am, am bat mereu. Atunci stăpânul casei a alergat la câine, De care avu noroc, Căci răul era gata

 

Ioan Slavici - Cine pleacă%3F

... pleacă?,â€� în Apărarea Națională, III (1902), nr. 85 (18 Aprilie), p. 1. Călare pe armăsar sirep, cu capul ridicat și cu buzduganul în mână, gata în fie-care clipă se încaere în luptă, și -șÄ­ pună viața în joc, - așa ni-l închipuim, căcÄ­ așa-l scim pe barbarul medieval – e omul stăpânit de un singur gând: că ... frînge, dărâmă orÄ­ dă pradă foculuÄ­ bogățiile, pe care nu le pĂ³te lua cu sine, schingiuesce și omĂ³ră pe ceÄ­ ce nu vor i se dea robÄ­, îșÄ­ consideră soția ca sclavă, e gata intre în luptă și cu frațiÄ­, și cu fiiÄ­, și cu părințiÄ­ sÄ•Ä­ spre a-șÄ­ susține întâietatea și nu e mijloc ... al buneÄ­ rînduielÄ­. Mare a fost Vlad între mariÄ­ timpuluÄ­ sÄ•Å­, și mai ales astă-Ă¥ i fie-care dintre noÄ­ trebue fie mereÅ­ cu gândul îndreptatspre el, ca în tĂ³tă clipa avem în vedere, că nu avem suferim în mijlocul nostru de cât Ă³meni, care-și fac în tĂ³te împrejurările datoria, că fie-care dintre noÄ­ are

 

Emil Gârleanu - În curtea mea

... gospodină, pe cap, cu cercelușii de mărgean la ureche, strânsă în fusta ei cu picățele, bibilica — picherea — aleargă dintr-un colț într-altul, puie toate la locul lor. Numai -i auzi gurița când vreo leneșă se întrece mai mult cu dedeochiul somnului! Albe, linse, sau zburlite ca de vânt, legănându-se, sâsâind, îndemnând la ... Mișcând mereu din ciotul cozii, la dreapta și la stânga, ca și când dânsa le-ar îndemna și îndrepta trupul încotro s-apuce, știu numai -și desfacă lopățelele pliscului, se linciurească-n apă. Dar bate soarele tare. Pune-ți mâna la ochi, poți privi mai bine. Colo, sub tufișul cela de agrișe, sunt cloștile. Înfoiate, gata sară în capul oricui s-ar apropia, ele scurmă mereu, ca și când ar căuta o comoară. Își hrănesc puișorii. Gâgâlicii! boțuri de aur, cu ... caldă și ocrotitoare a cloștii, ospătează. Ceilalți rămân locului prostiți, sărăcuții! până ce zăresc o altă pradă. Dar ce-i? Găinile se strâng privească iscoditoare. Doi cocoși tineri s-au apucat la luptă. Penele zbor ca luate de vânt. Stai puțin și-o ...

 

Dimitrie Anghel - Reveria unei statui

... a sunat prelung și alba pînză ce-l acoperea a căzut ca luată de vînt, pe calul de bronz, cu piciorul ridicat, gata parcă pășească de pe soclu, înțepenit puternic în scări, ținînd în dreapta buzduganul, cu cununa de bronz pe creștet, Ștefan-Vodă privește parcă înaintea lui peste ... amintirii clădi un palat frumos cum era pe vremuri, îl lumină in bătaia soarelui, dură copaci și verdeață împrejurul lui, dete glas fîntînilor cînte și dezlegă întreaga viață cu obiceiurile și datinele apuse. Un clopot prinse atunci sune și cunoscutul glas îi aminti biserica pe care o zidise. Apoi o vulvoare îi jucă pe dinaintea ochilor, luminînd tot cerul. Flăcări lacome se ... se lasă peste această vedenie. Și meșterul amintirii, după ce perdeaua de fum s-a dat într-o parte, a prins -l clădească din nou mai frumos și mai mîndru decît era. Și anii curg cu întîmplările lor. Tot alte fețe apar în ceardacurile palaturilor, tot ... a fost, și el singur, în amurgul acesta de toamnă, între tunurile mute ce-l străjuiesc, pe calul lui de bronz, cu piciorul ridicat, gata parcă

 

Dimitrie Anghel - Tata (Anghel)

... aducîndu-și aminte de copilăria ta ? Pentru ce atîta pămînt, cînd atîta cît se întindea în jurul casei tale ți-ar fi fost de ajuns fii fericit! Tu tot mai multe ai vrut; pămîntul din tine cerea pămînt și a vrut se întindă. Prin voința ta lanuri verzi și holde blonde au ieșit pretutindeni; sute și mii de brațe s-au ridicat ca arunce sămînța și coboare sapa. Pămîntului încă nou ce ar fi rodit, scrijelat de simplul fer de plug, tu i-ai adus complicate pluguri cu aburi, ca ... tău, inima ta a bătut mai tare cîteodată, cînd ai putut aduci puțină fericire deschizîndu-ți darnică dreapta, dar avînturile toate trebuie fie fără popas, și cel ce merge spre soare nu trebuie cate înapoi... Ai șovăit o clipă, boala te-a doborît, flacăra marelui incendiu, după care se ascundea mintea ta, a început ... te pîndeau, ascuțitele gheare ce stau de atîta timp gata te sfîșie, nemaiavînd ce arunca pentru a o hrăni, ai lăsat-o ...

 

George Coșbuc - La oglindă

... cerți, dar el, nătângul, Ca răspuns te mai cuprinde Și cu stângul. Iar de-ți cere și-o guriță Doamne! Cine-i la portiță? Om fie? Nu e cine! Hai, e vântul! Uite-mi vine văd oare cu cosiță Sta-mi-ar bine? O, că-mi stă mie-n tot felul! mă port cu-ncetinelul: Uite salbă, brâu, și toate! Și cosițe cumpărate, Stai, -nchei și testemelul Pe la spate. Uite ce bujor de fată Stai te sărut o dată! Tu mă poți, oglindă, spune! Ei, tu doară nu te-i pune mă spui! Tu ai, surată, Gânduri bune. De-ar ști mama! Vai, știe Ce-i fac azi, mi-ar da ea mie! D-apoi! N-am fiu tot fată, Voi fi și nevast-odată: Las văd cât e de bine Măritată. Că mi-a spus bunica mie Că nevasta una știe Mai mult decât fata, juna, Ei, dar ... mi-a spus buna Și mă mir eu ce-o fie Asta una! Brâu-i pus! Acum, din ladă Mai ieu șorțu! O -mi șadă Fată cum îmi stă nevastă... Aolio! Mama-n ogradă! Era gata ...

 

Dimitrie Anghel - Dantura

... care ard și flutură, coroane și discursuri de multe ori ; și cu toate acestea, ce dulce lucru e a moșteni. Ce voluptate e te găsești stăpîn pe un lucru de-a gata muncit, devii proprietar în cursul unei nopți, deschizi uși și sertare care ți-erau străine, -ți predai la intrare pălăria și pardesiul unui servitor ce ți se înclină și -ți asculți singur zgomotul pașilor ce trezesc ecourile propriului tău eu , care se va așeza și etala fără nici o discuție, în locul binevoitorului de ... Inform și gol, inert și nebăgat în seamă cum era cel ce fusese țesut pentru o altă destinație, zi cu zi a început prindă o formă, golul a început răspundă cu un sunet, inerta dihanie devie mișcătoare, mult nebăgatul în seamă se afirme ca un centru din care pornesc toate razele. O limită are însă și el și, odată plin, trebuie se reverse, ca un corn de abundență a cărui formă aproximativă o are, și din acea zi gloria lui încetează. Severă și rece ... ...

 

Emil Gârleanu - Frați

... ce împrumutase ceva din acel al maiorului: — Va merge cornistul companiei. Sergentul-major se întoarse și strigă: — Va merge... Dar nu avu când sfârșească, cineva din fundul întunecos al sălii, cornistul, care și auzise ordinul comandantului de pluton, răspunse înăbușit, dar hotărât: — Am înțeles, trăiți, domnule sergent-major. În această vreme, ofițerul intră în cancelaria companiei, își puse mantaua, își luă chipiul și, ridicându-și gulerul, ieși în curte ... poartă; o luă pe o stradă lăturalnică, mai apropiată. Ajunse acasă, își aruncă sabia și chipiul într-un colț, mantaua în altul, nu dădu voie i se facă focul, și se trânti pe pat. Cu fața înfundată în perne, degeaba căuta -și găsească astâmpăr. Îi fu peste putință adoarmă. La urma urmei, vrând -și gonească neliniștea, se încercă gândească într-un anumit fel: Mă rog, nu-i murise nimeni dintre cei de aproape ai lui, nici o rudenie mai depărtată, nici măcar un ... Stan Petre i le adusese... Îl primise ca recrut în urma stăruinței fratelui său, cornist al companiei, cu doi ani de vechime. Îl întrebase: Vrei

 

Dimitrie Anghel - Oscar Wilde

... castel ? Unde sunt serbările acele fastuoase, în care se dădea lupta pentru frumos, unde mai sunt jutele și turnois -urile de aezi inspirați care veneau se măsoare în puterea cîntecului, unde mai e melancolicul Wolfram -și suspine, înstrunindu-și harfa, romanța la stea, ori impetuosul Tannhäuser preamărească voluptatea amorului... S-a perdut obiceiul serbărilor de mult. În vastele săli goale în care locuiesc baronii ori prinții noștri, nu se ... un postum întîrziat printre cei vii, un reflex rătăcit a unei magice oglinde. Ca o lacrimă ce stă atîrnată pe marginea unei pleoape gata cadă, așa stătuse și omul acesta trist pe marginea unei prăpăstii. Negurile cenușii răscolite din fund parcă se ridicase și i se prinsese în plete ... și priveam la el, și nu-mi puteam închipui cum poate te legene și te ocrotească soarta, hărăzindu-ți toate darurile, și apoi te degradeze brusc, -ți ieie luminile din ochi și razele de pe frunte, -ți stîngă fantasmagoria mirajurilor și te condamne supraviețuiești ruinei tale. Așa mă gîndeam eu, dar el își urma visul său, rigid și absent, ca din piatră făcut. Și cînd se ridica, tîrziu

 

   Următoarele >>>